(De parcă voi nu vă cumpăraţi totul, era „creşteţi şi vă înmulţiţi”, nu „vindeţi şi cumpăraţi”! Cumpăraţi cu banii, cu cardul, cu rinichii, dar nu v-ajunge, cumpăraţi cultură, servitori, maşinării, iertarea de păcate, culori de ochi, locuri de veci, locuri de parcare, strana din biserică şi parcele pe lună! Şi vă uitaţi chiorâş că vreau şi eu să cumpăr niţel suflet!)
...nici nu mai ştiu când, era vară sau iarnă, ce importanţă are?
(A fost vară, toamnă, iarnă şi primăvară, l-am vândut în rate, pentru dobândă.)
...nici pe tinereţe şi frumuseţe, nici pe 30 de arginţi, nici pe-o filă dintr-un roman celebru, nici măcar pe una de jurnal.
(chilipir de suflet!)
... nici nu ştiu cui, la tejghea pare-mi-se nu era nimeni, Mefisto avea treabă prin spate.
L-am lăsat acolo şi-am plecat.
***
Acum caut vânzători de suflete.
3 comentarii:
Al meu e vândut demult...
Sufletul nu se cumpara, ci se rascumpara. Dar nu e usor. Mai bine sa nu-l pierzi, sau sa nu-l vinzi. Dar daca, totusi, ai gresit, Cel ce ti l-a dat, in marea Lui bunatate, ti-l re-da. Trebuie doar sa vrei si sa strigi ca il vrei inapoi.
:) frumos. bravo
Trimiteți un comentariu