Întru-un ceas dintr-o zi sau dintr-o noapte mi s-a părut că nu este nici zi, nici noapte, nu le mai deosebeam, mi se păreau amândouă la fel de frumoase. Am auzit tot atunci o voce care îmi spunea că sunt fericită mai multe zile de-a rândul şi că ar trebui să încep să-mi rod iar unghiile şi să-mi încordez în aştepatre toţi muşchii. Dar ziua tot ca noaptea şi noaptea tot ca ziua îmi părea, ziua tot frumoasă şi noaptea tot la fel.
Mă bucur şi pentru ce-a fost şi pentru ce-are să fie, dar, mai ales, mă bucur pentru ceea ce este. Mă bucur pentru că este, pentru că îmi era teamă că n-are să fie sau că are să nefie. Dar este şi este aşa cum este, adică bine. M-am născut vara, adică la căldură, la libertate, la lumină şi la bine.
Un comentariu:
Mereu ziua si noaptea au fost frumoase, la fel, doar cu unele modificari de...lumina. Dar viata a continuat in acelasi ritm, nu s-a intrerupt, iar ziua putea fi noapte si noaptea putea fi zi. Cred ca-i vorba doar de alegere si de putina nuanta. In rest... totul curge.
Trimiteți un comentariu