E ca şi cum ai fi gol în faţa tuturor, cu toate defectele, spaimele, complexele, dezamăgirile, visurile tale, iubirile tale, speranţele tale. În faţa tuturor. Ăsta eşti. Asta sunt. Asta sunt eu. Atât. Cât mă vedeţi. Astea sunt defectele, spaimele, complexele, frustrările, dezamăgirile, visurile, iubirile şi speranţele mele. Astea sunt. Aici în faţa voastră pot să-mi iau în mână goliciunea şi s-o frământ între degete. Pot să fac ce vreau cu propria-mi goliciune. Pot să vă împung minţile cu goliciunea mea plină de defecte, de complexe, de visuri şi de iubiri. Şi voi vă lăsaţi împunşi. Aici eu vă arăt ce sunt, ce sunt, fără să trebuiască să corespund vreunei norme, pretenţii sau standard. Eu nu vă văd, dar ştiu că mă vedeţi şi ştiu că vedeţi totul, dar nu contează. Da, vă arăt totul, asta sunt.
Gata cu teatrul de liceu. Iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu