duminică, 18 aprilie 2010
Defecţiuni
Am crezut de-atâtea ori lucruri pe care nu le-aş mai crede şi de-atâtea ori nu am crezut că voi mai crede lucruri pe care le-am crezut. De atâtea ori m-am împiedicat de aceeaşi scară, m-am ars cu acelaşi ibric, am visat acelaşi vis de neîmplinit, şi de atâtea ori scara, ibricul şi visul m-au ameţit, m-au păcălit, ca apoi să râdă de mine ca o gloată de moşi blazaţi şi pervertiţi din fotoliile lor soioase de-un verde spălăcit. Ah ibricule, ibricule, la ce mă tot laşi să mă ard de tine? Aş vrea ca totul, până şi visul ăla visat şi răsvisat, să aibă bunul simţ de a retrage, de a se opri, de a nu-mi mai ieşi în cale. Decât cu scară, ibric şi vis defecte – mai bine lipsă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Să înțeleg că scara, ibricul şi visul sunt noile "motive" ale unei mici proze?
Da, Răzvan, ai să-ţi aduci tu aminte când vor vorbi copiii tăi despre motivul ibricului din poezia studiată :)) Şi totuşi e destul de inofensiv acest ibric când te gândeşti la bătătorul de covoare şi robinetele lui Cărtă
frumos:)
Trimiteți un comentariu