Încă o dată a trebuit să mă conving că eu sunt mult prea fraieră pentru lumea asta. Sunt total pe lângă.
Nu credeam că am s-o spun, şi în niciun caz atât de repede, dar da, ţara asta are unele probleme foarte grave, şi încă în cele mai adânci şi detaliate componente ale mecanismelor metanlităţii. Nu, ăsta nu e locul pentru răgaz, pentru omenie, respect, bun simţ, nu Nichita, dragule, ce să-i mai iubim pe visători, hai să-i plângem pe visători căci locul lor nu e aici, nu e acum, nu e loc de visuri. Nu e loc deloc...
Zicem că lu Băse nu-i place că şcoala românească dă doar filosofi în loc de tinichigii, dar hai să vedem ce atitudine are un profesor al şcolii româneşti. Iată un mic exemplu:
Să ne imaginăm că la un liceu, un elev, un elev să-i zicem bun, pentru că a cam purtat în toţi anii numele liceului pe la olimpiade naţionale, se califică în clasa a 12-a la două olimpiade, una - cea tradiţională, cea spre care a fost îndrumat mereu, şi cealaltă, o materie mai obscură - filosofie. Bun, elevul, deşi avertizat şi prevenit în repetate rânduri să nu facă prostia de a rupe tradiţia, şi, de altfel, el însuşi conştient că reuşita ar veni mai degrabă de acolo, căci filosofia nu-i materie de învăţat în două luni(nici de citit în jumate de an şcolar), se duce, ca un nebun/egoist/nerecunoscător/tupeist chiar la obscura şi dubioasa materie filosofie. Cu două zile înainte de a pleca, are onoarea de a fi sunat de însăşi inspectoarea de la cealaltă materie pentru a auzi cum sună un urlet inspectoral şi de a se simţi extrem de prost că a avut tupeul de a se califica la două în condiţiile în care se poate deplasa doar la una. I-a trecut repde, căci avea mult de învăţat şi n-avea timp de asta. Dar la olimpiadă dezastrul se produce şi elevul nu primeşte nicio distincţie, deşi nota nu-i tomcai proastă, dar n-are de adus nicio hârtie acasă să înfunde guri cu ea. Bun. Acasă, doamna X. îşi revarsă peste elev satisfacţia adeveririi tuturor avertismentelor sale şi prea-iubitul "ţi-am zis eu". Elevul, umil şi condescendent în faţa persoanelor adulte, încercă totuşi să îşi păstreze demnitatea şi să nu se lase terfelit şi spune calm "Doamna profesoară, dar de ce să avem mentalitatea asta utilitaristă? De ce să mergem unde-i mai uşor? Mergem la ce e mai greu că ăsta-i farmecul." Răspunsul primit este unul izbitor "Da, dar vezi tu, mentalitatea asta utilitaristă mă finanţează pe mine."
...
Să nu-i vină acum elevului să se ducă învâtindu-se unde-o vedea cu ochii, cât mai departe, cât mai oriunde?
Din partea mea, nu pot să vă doresc decât finanţări cât mai multe şi să vă fie ruşine!
4 comentarii:
În faţa nimicniciei, fuga este laşitate. Ce-i de făcut? Sfânta palmă, biciul. Bine ar fi să fie chiar la propriu, dar nu strică nici cel la figurat. Pe ce lege se bazează "doamna" respectivă atunci când cere elevului să o finanţeze? Şi îl hărţuieşte dacă acesta îndrăzneşte să nu o facă? În locul elevului, eu aş întreba în scris lucrurile acestea, dar cu număr de înregistrare de la ISJ. Nu de alta, dar ca să fiu sigur că primesc un răspuns civilizat. Nu merită să taci! Nu da bir cu fugiţii, asta le face mare plăcere. Şi îi sprijină în a deveni şi mai mârşavi, şi mai bestii.
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
Nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
Sunt renunţările la vis."
Se pare că mulţimea de francezi, norvegieni, canadieni, etc pe care ea îi adoră( şi de care nu se mai satură) n-au învăţat-o şi treaba cu bunul simţ.
Şi de când eşti tu datoare să o finanţezi...asta nu mai ştiu. Cred că am rămas în urmă cu evoluţia mentalităţii umane.Sau o fi rămas ea.
Oricum noi ne mândrim cu tine!
Vă îmbărţişez cu drag!
Trimiteți un comentariu