Suntem un tineret fleşcăit. Suntem moi, îmbătrâniţi, vlăguiţi. Îmi pare rău pentru noi. Nu ştiu ce e de făcut.
Vreau să vrem de la noi; să ne culcăm mai târziu şi să ne trezim mai devreme.
Ce s-o fi produs de-a lungul timpului de ne-am îmbolnăvit de fleşcăiala asta suspectă? Vâna! Unde ne e vâna? Oare voinţa era nemărginită numai pe vremea lui Descartes? S-or fi dus vremurile, asta o fi.
Mă uit la mine şi văd tot o fleşcăială
Un comentariu:
Ca bine zici: "să ne culcăm mai târziu şi să ne trezim mai devreme". Dar oare reusim?
Atunci cand tu vei fi o "fleoscaita" eu voi fi Descartes:)
Trimiteți un comentariu