"Cea mai importantă idee este cea care se repetă secundă de secundă în al meu creier.
Sunt fericit că sunt cetăţean al României.
Când sunt trist, sau când nu sunt trist, când sunt inspirat, sau când sunt bleg, sau numai obosit, - când sunt vizionar, sau când mi-e somn de mine însumi, - toate acestea le gândesc şi le formulez în minunata limbă română.
Naţionalitatea nu este o analiză de sânge, ci o opţiune. Domnul Rosenthal care a pictat cu înflăcărare chipul femeii, "România Revoluţionară", cu salbă de aur pe deasupra de sâni lăptoşi, pentru mine a fost un bun român. Domnul meu profesor de liceu, când m-a învăţat să gândesc cu subiect şi predicat în miraculoasa limbă română, nicio secundă nu mi-a dat prin creierul meu tânăr că nu poate fi altceva decât un brav cetăţean al patriei mele.
Suntem ceea ce iubim. De la Altamira încoace, taurele arată colorat. Culoarea cea mai scumpă inimii mele ese culoarea limbii române.
Dragii mei, nu vă mai lăsaţi provocaţi de superstiţiile unor foşti trădători, a unora care-şi spuneau lor înşile oameni şi se lăudau că sunt români, fără măcar să ştie taina acestei speranţe umane care se numeşte limba română.
A fi cetăţean român este o dragoste şi o opţiune, iar nu o stare sângeroasă a eprubetei.
Dragii mei, ce frumoasă este România luptătoare şi cu salbă de aur pe sâni lăptoşi!"
Nichita Stănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu