Este ciudat cum simţirea unui om poate fi influenţată atât de tare; e ca şi cum nisipul a fost atins de apăsarea întâmplătoare a călcâiului şi niciodată nu va mai avea exact aceeaşi formă - nici cea dinainte, nici cea din timpul.
O trăire intensă, pe care o simţi fără a-ţi putea da seama dacă o simţi în vârful degetelor sau undeva apăsându-ţi dinspre interior sternul. O trăire atât de intensă încât orice fel de spirit critic dispare, lăsând în incapacitatea niciunui fel de autoanalizare impresia de limitare, de îngustime. Autoanalizarea e posibilă doar în momentele cerebrale, netulburate de emoţii, însă satisfacţia şi în acelaşi timp frustrarea zbaterii în neputinţa exprimării în cuvinte a trăirilor ne face să ne simţim mult mai vii. Şi până la urmă, în scurta şi incerta existenţă ca om, în continua confuzie şi luptă de a deosebi realul de halucinaţie, cel mai important este să te simţi viu; să mă simt vie.
Faptul că scriu acum cu un pix ale cărui pastă şi vârf sunt de aşa natură încât îmi denaturează şi mai mult estetica scrisului meu care este şi aşa precară, această constatare, această oscilaţie între regretul că nu pot scrie mai frumos şi starea de bine pe care mi-o conferă aşternerea acestor semne mult iubite pe hârtie, această secundă stupidă în care pur şi simplu am conştientizat un sentiment pe care îl trăiam, mă face să mă simt atât de vie, atât de umană.
Nu lucrurile evidente ar trebui să le căutăm, nu adevărurile, nu certitudinile, ci simţămintele, trăirile intense. Iar a simţi nu înseamnă a nu gândi. Poţi simţi gândind, conştientizând respectivul fior.
Nu ştiu ce m-a făcut să scriu rândurile astea care probabil majorităţii vor părea nişte aberaţii fărăr sens, sau, în cel mai bun caz, nişte jocuri de cuvinte sau metaforizări gratuite. Sinceritatea rândurilor mele însă ma sperie câteodată; dar nu mi-e frică decât de ochi care oferă credit şi de ochi care au în spate şi ceva consistenţă palpabilă.
Astăzi, probabil, am vrut doar să-mi dovedesc mie însămi că îmi simt propria persoană, că există momente în viaţa mea când sunt mai "om" decât alţi câţiva colegi de generaţie si epocă.
Un comentariu:
fericirea in adv sens al cuvantului este alcatuita doar din momente intense si de scurta durata .(interesante articole):d
Trimiteți un comentariu