vineri, 11 iulie 2008

Rotund

Ceva lipseşte. Ceva lipseşte.
Simt înăuntru sentimente rotunde, rotunde nu ca întregime, ci ca şi ciclicitate - faptul că nu se sfărâmă, ci doar se resping unul pe altul. Sau poate şi ca întregime. Dar mai multe lucruri întregi nu te fac să te simţi întreg. Nicidecum.
Continua căutare a ceea nu am mă oboseşte teribil. Este un clişeu atât de ieftin şi totuşi îmi absoarbe întreaga vivacitate. Sunt damnată de propria-mi fire să fiu veşnic nemulţumită. Şi e atât de amar. Amar, amar.
Şi nu pot nici măcar să-mi contract faţa într-un rictus şi să privesc cu amar, dar cu nepăsare. Nu, nu pot. Mie mi se întunecă privirea şi pleoapele se împing una pe cealaltă într-o clipire prelungită, ca o îndârjire bolnavă. În minte, idei, iarăşi rotunde, caută soluţii care nu există; soluţiile aceastea nu există nu pentru că problemele sunt nerezolvabile, ci pentru că înseşi problemele nu există. Însă, în ansamblu, eu sunt covârşită de o mare şi rotundă problemă. Indefinibilă. Sau cel puţin, indefinibilă de către mine.

Niciun comentariu: