Să priveşti în sus în timp ce toţi ceilalţi privesc în jos. Să ţipi în timp ce toată lumea tace. Să te opreşti în mijlocul străzii, printre mulţimea grăbită ca să poţi privi mai bine casele, copacii şi tot ce te înconjoară. Să asculţi problemele altora chiar dacă nimeni nu o face. Să îţi pui problema de ce când două părţi ale aceluiaşi corp se ating senzaţia nu poate fi percepută decât ca una singură în loc de două. Să mergi după mulţime dacă asta crezi că e bine. Să fii abject dacă asta te face să te simţi uman. Să îţi spui că totul va fi bine, chiar dacă ştii foarte bine că nu va fi aşa. Să mergi desculţ. Să te uiţi în oglindă zâmbind. Să fii excentric pentru tine, nu pentru ceilalţi. Să râzi de tine când ceilalţi se jenează să o facă. Să asculţi un om pe care nimeni nu l-ar asculta. Să calci pe pământ simţind. Să simţi când respiri. Să respecţi regulile dacă aşa îţi păstrezi integritatea. Să fii integru când nu respecţi reguli. Să te opreşti din drum ca să aştepţi pe cineva rămas în urmă. Să fii copil în timp ce toată lumea se aşteaptă să fii adult. Să zâmbeşti unui om pe stradă.
Dincolo de exaltările adolescentine, asta înseamnă libertate.
Să fii liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu