târfele-copaci

sunt fete crescute la margine de drum

stau neclintite ca pomii,

gata să primească

între picioarele-crengi

tirurile şi camioanele lumii

li se lărgesc gurile în rânjete

şi li se strâng inimile în spasme

de câte ori câte unul opreşte

ca atunci când

fetiţe fiind

uşi rău-prevestitoare se trânteau de perete.

ele ştiu să-şi înghită spasmul

cu un surplus de salivă,

în stomac se dizolvă,

între pereţii calzi ai vintrelor lor

îşi lasă

scursurile de ulei de motor camioanele lumii.

picioarele-crengi se-mput

cu miros de benzină

răbdarea lor arboriferă

le face să stea perioade colosale

împietrite

timpi sacrosancţi pe care

camioanele lumii îi respectă,

le lasă pe fetele-pomi

să-şi adâncească rădăcinile lângă şosea

să-şi lase pletele răsvopsite

în voia fotosintezei

de pe urma căreia

îşi vor trage mai apoi cu toţii seva.

fetele de la marginea drumului aşteaptă

şi cresc pe nesimţite

cu ţâţele-coroane

la vedere

şi cu inimile înscorţoşate.

 în jurul lor se strâng grămezi de frunze uscate.