malformaţie

am două inimi.

cu una

m-am ales din naştere,

cu a doua –

dintr-o angoasă somatizată sau

o gaşcă de diavoli şi-au făcut

cuib viermuitor

la mine-n piept.

pe prima nici nu o simt,

a doua e necazul.

bate ziua,

noaptea

şi între ele,

sincopat

aritmic

mistuitor

sugrumând-o pe prima,

îmi şopteşte mereu

ţi-e frică, ţi-e frică, ţi-e frică,

ţi-e frică, ţi-e frică,

ţi-e frică, ţi-e frică, ţi-e frică,

mi-e frică, lasă-mă,

ştiu că mi-e frică,

ţi-e frică, îmi spune

ca să aibă mereu

ultimul cuvânt.

mă văd pusă în situaţia

de a-mi strivi una dintre inimi

cu călcâiul.