Dacă n-aş mai avea limba, nu mi-ar trece vorbirea, iar dacă n-aş mai avea mâna tot nu mi-ar trece mişcarea degetelor. Atunci de ce să-mi retezi sufletul dacă oricum nu-mi va trece fiinţa?
Într-una din zilele cu lumină de după cuvânt mi s-a dat dreptul la suflet, la unul întreg, aşa că, te rog, ţine securea în teacă.
Nu cuteza, cu hămeseala-ţi nebună de ciuntit, să te-atingi de vreun singur fior al sufletului meu. Nu te atinge nici de doruri, nici de nelinişti, nici de disperări; căci nu vreau să cunosc sterpăciunea sterpăciunilor ce s-ar căsca în lipsa lor.
Pleacă, du-te, de vrei, la cei care luptă pentru drepturi de la oameni, căci dreptul pe care eu mi-l apăr mi-a fost dat într-o zi cu lumină şi este singurul pe care îl am şi îl vreau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu