Mă gândesc la toate lucrurile pe care mi le-am dorit, le-am reclamat, pentru care am bătut cu piciorul în toate podelele sufletului meu de furie că nu le pot obţine.
Acum mă uit pe geam şi spun gata, m-am răzgândit, nu vreau nimic mai mult. Să se oprească totul aici. Nimic mai în sus, nimic mai în jos. Totul poate să se oprească. E atât de frumoasă toamna asta, Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu