"Lumea-i curvă" zice lumea şi nu se gândeşte că prea multe are pe cap şi biata omenire, încă de pe la începuturi, cu toate soiurile de vicisitudini atâta-i de specifice, încât să mai poată îndura un asemenea cuvânt greoi, complex şi mega-subtil zăcând pe spinarea-i deja preîncovoiată, după cum spuneam.
Nimeni nu se gândeşte că dintre noi toţi lumea o duce cel mai rău, că după ce că-i suportă pe ăia care şi-o iau în cap, pe ăia care pleacă-n ea, pe ăia care o tot etichetează că-i bună, că-i rea, că-i largă, că are gura nu ştiu cum, mai trebuie să mai facă faţă şi acestui inexorabil predicat, pe care deja ne pare rău că l-am pomenit în această relatare.
Însă cum faptele nu pot fi bagatelizate, şi cu atât mai puţin ocolite, trebuie să ţinem piept realităţii sau irealităţii ontologice a omenirii cuprinsă în propoziţia aparent atât de simplă, dar de fapt de o adâncime ameţitoare, "lumea-i curvă".
Cu părerea de rău de mai sus mult înteţită, urăm succes oricărui doritor de asumare de sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu