Am primit răsplata.
Mă bucur şi o să-mi fie dor.
Poezia care apare pe prima pagină din albumul meu şi, apoi, ultimele poze făcute la şcoală:
Ridicare de cuvinte
de Nichita Stănescu
Astfel, ca pielea
de pe o oaie tunsă, se ridică ziua.
Greu este să jupuieşti o piatră de sinele său.
Greu este să-l jupuieşti pe grec de amintiri.
Dar ce să vorbim noi, acestea!
La urma urmelor
şi lumina are piele,
şi lumina poate fi jupuită...
Deci
şi lumina este vinovată că este.
Vine aer curat
odată cu mileniul.
Noi suntem frumoşi;
de ce n-am fi frumoşi?
Ne mâncăm unii pe alţii
numai din foame
din adoraţie
din structură
din amor.
N-are importanţă.
Noi suntem ceea ce suntem,
adică frumoşi.
Port în inima mea sângele
mereu nemişcat.
Port în ochiul meu lacrima
mereu sărată.
Port îngerul în mijlocul cerului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu