Renunţarea la virtualitate poate fi adesea anevoioasă mai ales seara, când ţi-e prea lene şi să te deplasezi dintr-o cameră în alta şi e aşa o plictiseală... Dacă tot nu mai intru pe messenger, facebook and co. şi nu mai scriu patetisme pe aici, mi s-a deschis un apetit nebun de.. "a mă transmite" altfel decât prin cuvinte. ce manie şi asta de a te transmite. Aşa că pun o poză cu centrul de greutate(funcţionează doar în formaţia de mai jos) al apartamentului în care încă locuiesc, să-i dau blogului meu un iz balzacian aşa. Dacă tot îl renovez mă gândeam că aş putea pur şi simplu să-l transform în agendă, doar că cu funcţie a posteriori, să mai povestesc ce-am mai mâncat, ce-am mai făcut şi văzut pe la şcoală, prin autobuz, pe la meditaţii... Până atunci, o poezie de Nichita, bonus.
Ce este viaţa? Când începe şi încotro se îndreaptă?În toate părţile deodată, zise
cel fără părţi.
Într-o singură parte, zise
Partea.
Ce este?
Cum, ce este?
Este, pur şi simplu.
Adică E, adică S, adică T, adică E.
Primul E mai vechi decât ultimul.
Atât.
4 comentarii:
Când aud balzacianism îmi vine în minte strada Antim. Ce porcărie... :))
Ai facebook, uu? btw, imi place camera ta, in toata dezordinea ei, plus peretii verzi.Cred ca m-as simti in largul meu acolo.
@Goran: Păi cam la asta şi făceam aluzie... :)) O să ne cam bântuie pe noi până la bac... "într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece..." lalalalaalalaa
@Mădă: Nu mai am facebook! (Ura!) Pereţii sunt de fapt galbeni, şi da, la mine mereu e dezordine, nu pot să fac nimic până nu răvăşesc un pic lucrurile în jurul meu...
Trimiteți un comentariu