Dilemă dulce

Întotdeauna mi-am dorit dileme asemenea celei de acum!

"Trupul nostru e o gazdă trecătoare pentru un daimon etern. Cuvântul nu slujeşte revelaţia şi deloc pe daimon.
El este o încercare laşă de a-l face pe pat să înţeleagă ce este somnul.
Toma, ia-o pe scurtătură!
Ştiu, Toma, că ţie nu-ţi place numele tău, dar nici mie nu-mi place numele meu.
Şi acum să-ţi spun ceva:
am plâns.

*

Să nu te prefaci Toma; lasă-te pe tine ţie însuţi.
Oricum, cei care vor să te omoare te vor omorî.
Ştiu asta după întregul şir de fiinţe care m-au născut pe mine pentru aceasta şi nu tocmai.
Lasă-te iubit, - iar dacă tu nu poţi iubi, lasă-te totuşi iubit, mortule!
Nu zic cum a zis el că dragostea lor n-ar fi demnă de tine.
Zic numai că poate tu nu eşti şi numai atâta zic.
Şi zicând, te nasc.

*

Lasă-te pradă, lasă-te mâncat, lasă-te smuls din rădăcină, lasă-te rupt.
Ninge dacă eşti în stare să îngheţi, - iar dacă nu ai firea îngheţului în tine însuţi, lasă-te nins de ea însăşi, de eşti!
Ori dacă nu, ce dulce amintire!
Şi acum să-ţi spun ceva: mă îngrijorează ochii tăi galbeni şi ficatul tău umflat.
Ai grijă şi tu de stele. De lipsa ochiului şi de orbire, de drag de tine am grijă eu.
Spală-te pe dinţi, - ei sunt poarta lăuntrului.
De lăuntru am grijă eu de drag de tine.
Încearcă să nu mai mori dacă poţi!
Eu sunt patul mortului tău.
Vezi-ţi de stare.
Despre mişcare n-ai grijă.
Eu sunt roata ta pe care tu umbli înaintând, - şi nu numai a ta, dragostea mea de viaţă, viaţa mea trecătoare şi umblătoare.
Acum du-te şi lasă-mă singur, - şi dacă ai auzit, ia valea de pe munte şi apa din izvoare.
Izvor de ape nu cunosc, străinule!
Du-te!"
(Nichita)