Frumosul

Am găsit odată frumosul într-o strângere de mână. Era un străin. M-a strâns de mână pentru că aşa a simţit. Oamenilor le este frică să-şi strângă mâinile unii celorlaţi când simt. Sau să zâmbească.

Altădată am găsit frumosul într-un vers pe care l-am citit. Nu îl voi scrie aici, pentru că este doar al meu. Frumosul ăla.

Am mai găsit frumos într-o zi în care mergeam pe stradă şi a trebuit să mă opresc. Mi-am dat seama că este atât de frumos pământul acoperit de zăpadă şi cerul de deasupra lui, încât ar fi păcat să merg mai departe şi pierd asta.

Frumos am mai găsit într-o zi când eram în autobuz şi mi-am întins picioarele înainte şi le-am încrucişat pentru că era loc şi eram liberă.

Am găsit frumosul într-o îmbrăţişare necerută şi neinteresată. Şi caldă.

Frumosul mai este şi în toate crăpăturile din asfalt de unde cresc păpădii.

Am găsit frumosul într-o perdea prea lungă.

Am găsit un frumos atât de mare într-un copil mic şi palid care m-a oprit pe coridor şi m-a întrebat "Ce faci doamna drac?".

Am găsit frumosul stând cu lumina în ochi, înconjurată de întuneric.

Am găsit frumosul în Gânditorul meu de la Hamangia pe care-l am mereu pe masă.

Am găsit frumosul în Nichita. Vai ce de frumos!

Am găsit frumosul într-un stol de păsări negre după care mi-am întins gâtul într-o dup-amiază în spatele blocului.

Frumos am găsit şi în a dansa.

Am găsit frumos în iarnă care cu frigul ei te face să gândeşti limpede şi să te linişteşti.

Am găsit frumos în oameni la care nu îmi dau seama ce cred şi ce gândesc, care trebuie descoperiţi.

Am găsit frumos în propriile mele fixuri.

Am găsit frumos în piese de teatru, în cărţi, în melodii, în desene, în picturi, în poze, în locuri, în case, în cafenele, în librării, în camere frumoase, în oameni.

Am găsit frumosul în plâns. Pentru că e uman.

Am găsit frumosul în uman, pentru că e de la Dumnezeu.

E atâta frumos aici.