Durerea nu are ceas biologic. Se trezeşte în fiecare dimineaţă la ore diferite, întrebându-se ce-o fi cu ea. Durerea este (meta)fizică. La fel de frecvent cu paranteze, cât şi fără.
Stilul vestimentar al Durerii este unul cât se poate de eclectic. Foarte preocupată de felul în care arată, găseşti în garderoba ei cele mai ciudate combinaţii. Nu are tabieturi dimineaţa, nici la prânz, nici seara, doar din când în când mai bea câte-o cafea şi fumează câte o ţigară (întotdeauna slim). Îşi taie unghiile de la picioare de la degetul mic la degetul mare şi şterge praful întotdeauna pe întuneric. Se uită în oglindă des şi fugitiv.
Ca noi toţi, nici Durerea nu este lămurită asupra motivului propriei sale existenţe. De aceea e inconsecventă şi capricioasă. Adevărul e că acest subiect nu o preocupă prea mult, având mereu câte ceva de făcut. Cam de două ori pe an se îmbolnăveşte de câte-o nostalgie lungă (slabă şi zăludă).
O singură dată a dat nas unui individ ce o curta, însă experienţa a fost nereuşită. De atunci Durerea nu mai caută iubirea (şi nici iubirea pe ea).
În realitate, Durerea are foarte multe complexe, de aceea în acţiunile sale arată ca un titirez, ce odată lovit se învârte anapoda răsturnând şi buşind lucruri de prin jur. Când e nostalgică îşi aduce aminte de vremurile în care încă îi plăcea de ea însăşi şi suspină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu