( )

Doamne, aşa aş începe cu preaiubitul clişeu "m-am săturat!", deşi deja e aşa un clişeu şi această conştientizare obsesivă a clişeelor, dar când mă mai gândesc şi că e aşa Vama Veche care acum e şi pe telefoanele colegelor mele alături de guţă alde denisa nu ştiu care bla bla bla bla.
Sunt aşa de nemulţumită azi. De tot şi de toate. Sunt înconjurată peste tot de snobisme de doi lei, snobisssm, snobissssssm dus până la exasperare. Pe lângă asta, simt că mă complac în el şi toate celelalte care-i sunt alături, mă complac şi zac şi mă afund în acest gunoi emis de oameni. Aş vrea să mă împotrivesc, să nu mai zâmbesc şi să tac, oripilându-mă în gând, aş vrea să nu mai rămân nepăsătoare la jigniri, să mă ridic şi să plec, ce dacă-i dau satisfacţie, măcar ştiu că m-am smuls de acolo. Să nu mă mai mint singură, spunându-mi că e bine şi aşa sau că o să fie bine. Nu o să fie bine! De ce ar fi bine dacă acum nu e bine?
Aseară când încercam să adorm, acelaşi sentiment mă zgândărea, dorinţa asta de împotrivire, şi mă gândeam că ceea ce m-ar face să mă respect ar fi, situaţie cu rol exemplificator, să mă duc la cel mai important examen din viaţa mea şi la un moment dat să intre nişte lichele d-alea de care-i lumea plină, să vină să ne spună răspunsurile corecte, indiferent dacă pentru salvarea statisticilor, sau pentru că au fost plătiţi de unul sau altul, şi după ce îmi dau seama ce vor să mă ridic spunând "Cer să fiu lăsată afară din sală, pe durata desfăşurării acestei mizerii!", iar apoi să fiu huiduită, scoasă din examen sau orice!
Poate că o să mă umfle râsul după ce voi citi după un timp ce am scris şi ştiu că nu-i deloc în spiritul a ceea ce scriu de obicei, dar mă sunt foarte, foarte intrigată.