Ţie nu ţi-e frică? m-a întrebat.
Frică? Ce e aia frică?
Păi ştii şi tu, frică. Frică de moarte, frică de apă, de înălţime, de ace, de avion, de insecte, de lift, de oameni, de destin, de durere, de bărbaţi, de oglinzi, de clovni, de iubire, frică!
Nu, nu aş avea cum să-mi fie frică, pentru că eu nu exist. Sunt pură ficţiune. Nimic din tot ce se întâmplă nu mi s-ar putea întâmpla mie. Şi le-aş da un sfat oamenilor din jurul meu, ăluia de-mi citeşte blogul, ăluia de-mi dă restul la magazin, ăluia de mă priveşte, de mă caută, de mă ascultă, ăluia care se ceartă cu mine, ăluia care-mi mângâie sânii, de se ferşte de strănutul meu, de se dă la o parte pe stradă să trec, ăluia de-i par frumoasă, urâtă, toantă, prea cumva, prea altcumva, băi, nu mai pierdeţi vremea, eu nu exist. Nu sunt eu acolo, nu vă mai agitaţi în jurul unui gol de aer. Le-aş spune asta şi mamei şi tatei care, dragii, cred cel mai mult că exist, căci ei m-au născut. Mi-aş spune şi mie asta, dacă aş exista. Dimineaţa, primul pahar de apă băut este, de fapt, udatul pământului care nu se vede niciodată, că-i pe sub blocuri. Când îmi fardez ochii, de fapt mânjesc iarba şi frunzele copacilor. Când fumez vreo ţigară, trag fumul de fapt în plămânii bietei cărpioare abia născute. Când cineva mă loveşte, dă cu pumnul în gol, şi mi-e teamă că poate să lovească ceva ce e în spatele meu, de pildă soarele, luna, sau poate chiar vreun zeu. De aia spun, lăsaţi prostiile, ignoraţi-mă, la fel cum îl ignoraţi pe Hamlet după ce aţi închis cartea, cum ignoraţi filmele de groază, basmele, metafizica şi toate ficţiunile de pe lumea asta. Mai bine m-aţi căuta prin pământul de pe sub blocuri, prin iarbă, prin frunze, prin căprioară. Mult mai degrabă m-aţi găsi decât aici.
2 comentarii:
Și totuși, eu am cunoscut o Ană reală, cât se poate de reală, de care mi-e tare dor...
De ce cand ma uitam in ochii tai vedeam adesea un infinit abscons,greu de descifrat,dar care ma facea sa particip insesizabil la rostirea unor verdicte ce emanau din tine?.Rosteai:"nu exist,sunt fictiune,sunt nula.."Dar te-am strans apoi de mana invitat de nostalgia tacuta de pe chipul tau,si-apoi in sclipirea naiva a ochilor tai, infinitul lor mi-au spus:"eu sunt dincolo de ce vezi,ce auzi,ce mirosi,si ce simti acum in palma ta.Sunt dincolo de notiunea de femeie,dincolo de Anna.Sunt floarea din orice gradina,sunt cerul pe care il privesti noaptea si caruia ii cersesti atentie,sunt un astru care iti lumineaza chinul noptii,sunt ploaia ce uda strazile tacute si imputite de zgomot,sunt floarea din gradina pe care nici nu o mai iei in seama,sunt mirosul unui trandafir,sunt plansul unei caprioare,sunt lirica pe care o simti tasnind din ochii mei,din vocea mea,si din palma asta pe care ai udat-o cu a ta".Natura se manifesta in tine sub forma unei poezii,ale carei versuri iti sculpteaza fictiunea trupului,si-al carei autor s-a semnat in tine:Infinit..
Trimiteți un comentariu