duminică, 30 octombrie 2011

Am loc de mine. În sfârşit am şi eu un loc unde să mă aşez, în mine. Pot să stau jos, chiar şi cu picioarele răsfirate şi pot, chiar pot acum, şi să privesc în jur. Am loc de mine, în mine, şi stau în mine, privindu-mă. Nu mai plec nicăieri. Nici nu ştiam că am de toate aici.

Un comentariu:

liana spunea...

bravo, scrii frumos!