în rodia ruptă în două se află numai stele
joi, 4 august 2011
Simt o fericire mică, zvâcnitoare, năbădăioasă, turbulentă, undeva între coaste, lovindu-se iraţional cu capul de stern, inimă, plămâni şi alte organe interne învecinate. Nu ştiu ce mă fac cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu