Vieţile trecute şi viitoare ale lui Lady Godiva (nu în ordine cronologică)

S-a plimbat de multe ori târând picioare goale, albe, nesărutate pe margini de prăpăstii, pe muchii de cuţite şi pe alte lucruri la fel de ascuţite şi periculoase. Când soarele era prea puternic se ascundea în dosuri de umbră, sorbindu-şi albeaţa de pe braţe, de pe degete lungi şi străvezii. Închidea ochii la câte trei, chiar la patru bătăi de inimă şi îi ţinea aşa alte câteva. De multe ori şi-a întins mâinile spre cer, mâini goale şi prelungi ca două ramuri verzi ce n-au cunoscut încă floarea. Cerul, ca atins de un fior, schimba un ton de albastru.

A alergat pe străzi, goală, ca un animal sălbatic scăpat din pădure. Stâlpi de electricitate se cutremurau de mirosul goliciunii ei. Înfricoşată, ea se făcea parcă şi mai albă, iar oamenii o confundau adesea cu o fâşie de lumină şi treziţi din somn, în papuci de casă şi cu respiraţie urât mirositoare, bâjbâiau după un întrerupător care s-o facă să dispară.

Multe uşi şi-au simţit pragurile la baza piramidei dătătoare de viaţă în timp ce erau trecute de ea. Multe ferestre au văzut viaţa însăşi. Camerele prin care ea a trecut poartă şi acum reflecţia albeţii ei; chiar şi cele cărora le-au fost zidite ferestrele. Pe pereţi încă nu s-a uscat sudoarea ce i s-a prelins de pe frunte şi de pe umeri. Oglinzi nu erau în aceste camere.