Nu este mare lucru în a fi aşa cum eşti, în a fi aşa cum stai dimineaţa în picioare şi te uiţi pe geam. Nu este mare lucru nici chiar în a te gândi atunci că "vai, uite că sunt în dimineaţa asta aici, în picioare, şi mă uit pe geam!". Nu este mare lucru nici dacă te bagi înapoi în pat, nici dacă deschizi geamul şi sari pe el, nici dacă îţi tragi puloverul norocos pe tine, cobori scările, saluţi politicos portarul, ieşi afară, schimbi lumea şi seara te vezi la ştiri. Nu e deloc mare lucru.

Merg uneori pe stradă şi am impresia că mersul îmi este uniform şi armonios, şi atunci mă simt bine şi-mi zic "uite, am învăţat şi eu în sfârşit să merg ca lumea!".
Tot în momentele astea, pe stradă fiind, nimeresc în spatele câte unui cuplu, mă uit la ei, dar nu prea mult, mai bine mă uit la Dâmboviţa, că i-au îngheţat marginile şi stau pescăruşii pe ele. Cuplul merge în continuare şi habar n-are ce zâmbet de silă şi greaţă zace pe faţa mea îndreptată spre pescăruşi, iar eu habar n-am că ei chiar se iubesc.
Apoi, ca să-mi dea o plamă peste gura mea îngreţoşată, soarta îmi scoate în cale un film, un profil de facebook, vreun post pe vreun blog în care sentimente din cele mai idilice sunt etalate, declaraţii de dragoste cu tremur în voce declarate, strigate, zbierate, oameni care simt lucruri deosebite pe care trebuie să le spună, să le scrie, să le urle, pentru ca lumea să ştie, să vadă, să înţeleagă cât de minuant lucru este Iubirea.
Hai să ne îndrăgostim cu toţii, hai să facem cu toţii dragoste şi nu război, hai să nu ne mai preocupe nimic altceva decât cum să ne îndrăgostim mai bine, ce fel de relaţie este mai bună şi cum să ne găsim mai repede sufletul pereche. Hai.
Hai să intrăm în acest cârd incredibil de mare de oameni care se sună, se ţin de mână, merg la film, la suc, la cafea, se ceartă, se dezbracă şi se îmbracă unii pentru alţii, îşi dau mesaje de noapte bună, îşi dau comenturi şi îşi cumpără unii altora cărticele cu citate despre dragoste.
Şi acum se întorc toţi spre mine şi la greaţa mea şi cu un clătinat dezaprobator din cap îmi astupă gura cu o inimă mare, roz şi pufoasă: I love you.
Cuplul continuă să meargă, se duc poate la el că ai lui sunt la serviciu, iar eu rămân cu ochii la pescăruşi şi cu mersul împleticit.

Singurul lucru mare din toate câte sunt este să iubeşti. Însă, dacă nu există nicio şansă de a elibera mersul de ritmul cârdului, prefer să nu fac mare lucru niciodată.