Te plângi de singurătate. Ce numeşti a fi singur? Înseamnă a fi în afara relaţiilor cu oamenii sau a fi lipsit de orice ajutor? Ei! Gândeşte-te că adesea eşti la fel de singur în mijlocul Romei, în mijlocul părinţilor tăi, al prietenilor, al vecinilor, al sclavilor. Nu vederea unui om alungă singurătatea, ci vederea unui om virtuos, fidel, pe care te poţi baza. Dacă eşti singur gândeşte-te că şi Dumnezeu e singur, că e mulţumit de sine şi găseşte în el însuşi toate lucrurile de care are nevoie.Încearcă să-i semeni dacă-ţi stă în putere. Vorbeşte cu tine însuţi, ai atâtea lucruri să-ţi spui şi atâtea întrebări de pus! Ce nevoie ai de ceilalţi? Nu ai niciun ajutor, n-ai nici părinţi, nici fraţi, nici copii, nici prieteni, i-ai pierdut pe toţi. Dar nu ai un părinte nemuritor, care va avea grijă de tine şi care îţi va da tot ajutorul de care ai nevoie?
Epictet
2 comentarii:
Hello there, pai am dat intamplator de blogul tau, intr-un moment de revolta fata de blogurile din zilele de azi, unde pustanii [din generatie cu mine, ceea ce ma face si pe mine o pustana, trebuie sa imi asum asta, desi mi-e greu] se simt poeti si afectati si tristi, si se apuca sa reproduca unu de la altu, din versurile de la coldplay, si apoi uau ce profunzi sunt.
Siii doar simteam nevoia sa iti spun ca m-a ..of fi-r-ar sa fie nu gasesc exact ceea ce vreau sa-ti transmit..m-au bucurat, incantat, surprins and so on postarile tale; de la filme, muzica pana la random thoughts.
Si atat, multumesc.
Nu poate decât să mă bucure ceea ce-mi spui aici, întotdeauna am impresia că blogul ăsta e încă unul din numeroşii pereţi cu care vorbesc, şi de fiecare dată când primesc câte un răspuns, rămân surprinsă. Mulţumesc şi eu :)
Trimiteți un comentariu