sfârşit de vară

Cer înnorat de zi pe care nimeni n-a dorit-o, de care nimeni nu-şi va aminti. Un cer burduşit de înnorări peste înnorări de dragul milioanelor de suspine, de oftaturi, de priviri în gol ce se ridică din lumea întreagă într-un nor mare şi gros, mai alburiu pe alocuri, mai negru în altele. E o tihnă rece şi tăcută care se găseşte adesea în memoria multor doruri şi a şi mai multor zbuciume. Asemeni mersului cu trenul. Asemeni drumului spre o uşă care te face să-ţi spui tot mai des: „Orice se poate întâmpla. Totul se poate întâmpla.”