de Nichita Stănescu
Luptătorule, eu îţi apăr trupul
şi-ndeosebi
bătaia inimii.
De aceea, când vreo săgeată
se frânge de mine
un sunet se-aude, ca de metal
în vibrare.
Numai o inimă vie
izbindu-mă, m-ar străpunge.
Dar atunci, luptătorule,
inima ta odihnită, puternică,
n-ar mai avea de ce
să se apere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu