Mă tot învârt de la un timp printre nişte rafturi, nişte standuri; în nişte sectoare.
Mă tot învârt dezlegată la ochi şi caut cu mâinile în lumină.
Mă tot învârt dezlegată la picioare şi calc pe bucăţi reci de gresie.
Caut un paliativ.
Nu sunt bolnavă; nu mă zdruncină nicio durere.
Vreau un paliativ care să mă facă să nu mă mai învârt. Un timp.
Nu vreau soluţii definitive. Nu vreau nimic definitiv.
Până acum am găsit anestezice şi medicamente despre care se spune că au efect. Dar eu nu le vreau. Am un suflet proteic care respinge toate aceste substanţe; un suflet care simte intens, dar sincopat. De aceea vreau o soluţie de moment.
Probabil că peste un timp mi se va face iar dor de rafturi şi de sectoare. De lumină. De gresie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu