Victorie

Atunci am întrebat-o:
-Şi, unde-ţi sunt sprâncenele?
Părând să nu înţeleagă ce am zis, strâmbă uşor din nas şi zice:
- Da' ale tale unde sunt?
-Cum unde sunt? Sunt deasupra ochilor, ca nişte linii.
-Ah... aha.
-Hei, sunt doar nişte sprâncene, nu-i nicio problemă dacă nu le ai la tine.
-Ah, nu?
-Nu, nu.

Apoi m-a întrebat:
-Dar nu crezi c-o să râdă de mine? Sau poate voi avea nevoie de ele şi eu nu le am? Dacă nu corespund aşa? Dacă nu mă plac? Dacă mă alungă?
-Vei vedea că vor începe să-şi lase şi ei sprâncenele acasă.
-Crezi?
-Da.


Şi chiar şi le-au lăsat!